Intr-o frumoasa zi de sambata am ajuns pe domeniul Bratienilor de la Florica. Conacul inconjurat de un parc dendrologic, se afla la cativa kilometri de Pitesti, in Stefanesti, judetul Arges.
In timp ce ne indreptam spre parcarea din fata vilei, atentia ne-a fost atrasa de un panou care ne anunta ca pasim pragul “Muzeului National Bratianu”, muzeu infiintat in anul 2020. Si asfel am vrut sa aflam ce s-a intamplat cronologic cu aceasta vila.
In 1858 Ion Bratianu incepe constructia acestei case peste o constructie mai veche. Apare un conac cu douasprezece camere peste casa cu patru incaperi a lui Dinca Bratianu. La etaj se aflau o terasa deschisa, o biblioteca suspendata si dormitoarele copiilor.
La inceputul sec al XX lea, Ionel Bratianu reuseste sa extinda conacul la patruzeci de camere iar in 1925 ajunge la forma celui care se viziteaza astazi.
In perioada comunista cladirea a devenit vila de protocol a nomenclaturistilor – perioada in care au fost distruse aproape toate piesele de mobilier iar interiorul a fost reorganizat si comasat.
Dupa caderea comunismului Vila Florica devine “Centrul de Cultura Bratianu – Vila Florica”, pentru ca in 2020 sa devina “Muzeul National Bratianu”. Acum este perioada in care, pe baza fotografiilor de epoca din arhive s-a incercat refacerea celor patruzeci de incaperi si mobilarea lor in stilul sec. XIX – XX. Piese de mobilier au fost aduse de la Peles.
De cum am trecut pragul vilei atentia ne-a fost atrasa de lemnul care se afla parca peste tot. Scara, tavanul chiar si peretii sunt imbracati in lemn. Si astfel am aflat de la ghidul care ne-a insotit pe tot parcursul vizitei ca scara, balustradele, sobele, tavanul casetat si corpurile de biblioteca incastrate in perete sunt cele originale. De asemenea, originale sunt geamurile si oglinzile de cristal.
Am aflat ca in conac se aflau trei sau patru biblioteci care ar fi gazduit 30000 de volume, fiind considerata cea mai importanta biblioteca particulara din Romania – la acea vreme.
Prima biblioteca se acceseaza din salonul de primire. Aceste doua camere au expuse doua piese autentice de mobiler: in salon se afla o banca din lemn de cires, lucrata dintr-un singur trunchi iar in biblioteca privirile sunt atrase de masa din lemn de cires pietrificat, adusa de la Paris.
Biblioteca care impresioneaza cel mai mult este cea suspendata. In aceasta biblioteca se aflau sase usi care duceau la cele sase dormitoare ale copiilor. Astfel, copiii aveau acces direct la biblioteca unde studiau cu o guvernanta din Elvetia. In prezent, din cele sase usi au ramas doar trei.
Terasa partial acoperita, avea zona de plaja si zona cu cuptor taranesc pentru serile mai racoroase.
O mica terasa se afla si la mansarda. De acolo se vad blocurile orasului Pitesti – pe atunci doar un targ.
Spre sfarsitul vizitei, ghidul ne-a spus ca urmeaza un program de reamenajare a parcului. Vegetatia a fost lasata sa creasca la intamplare si nu mai putem sa distingem farmecul gradinii de altadata… Asteptam sa il regasim la urmatoarea vizita!
