O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

 

“Tele-ecranul receptioneaza si transmite simultan. Orice sunet pe care l-ar scoate Winston, mai tare decat o soapta foarte slaba, poate fi captat: in plus, atata timp cat se afla in campul vizual al placii de metal, poate fi si vazut, nu numai auzit.”

”A-ti disimula sentimentele, a-ti controla muschii fetei, a face exact la fel ca toata lumea – acestea au devenit deja reactii instinctive.”

”Nu facandu-te auzit, ci pastrandu-ti judecata sanatoasa poti duce mai departe mostenirea spetei umane.”

”Uneori, ii povesteste despre Sectia Documente, unde lucreaza el, si despre nesimtirea cu care se falsifica totul acolo. Asemenea lucruri, insa, pe ea n-o oripileaza ca pe el. Nu i se pare ca se casca vreo prapastie sub picioarele ei la gandul minciunilor care devin adevaruri.”

”Toate documentele au fost ori distruse, ori falsificate, toate cartile au fost rescrise, toate tablourile au fost pictate din nou, la toate statuile si strazile  si cladirile li s-au schimbat numele, toate datele au fost modificate. Si procesul asta continua zi de zi si clipa de clipa. Istoria s-a blocat. Nu mai exista nimic altceva decat un prezent fara inceput si fara sfarsit, in care Partidul are intotdeauna dreptate. Sigur ca eu stiu ca trecutul este falsificat, dar n-as putea in nici un fel sa dovedesc treaba asta, chiar daca si eu lucrez la falsificarea lui.”

”Principalul scop al razboiului modern – conform principiilor dubluganditului, acest scop este si, in acelasi timp, nu este recunoscut de capetele conducatoare ale Partidului Interior – este acela de a consuma produsul masinii, fara a ridica nivelul general de trai. Inca de la sfarsitul secolului XIX, printre problemele latente in societatea industrializata a fost si aceea de a gasi ceva de facut cu surplusul de bunuri de larg consum.”

”Dar la fel de limpede a devenit si faptul ca o crestere globala a avutiei ameninta sa distruga – si, de fapt, intr-un anume sens, a si distrus – societatea ierarhizata. Intr-o lume in care fiecare ar fi muncit putine ore pe zi, ar fi posedat o masina sau chiar un avion, intr-o astfel de ipotetica lume, forma cea mai evidenta si poate cea mai importanta de inegalitate ar fi disparut. Devenita generala, bogatia ar fi sters deosebirile.”

 

O mie noua sute optzeci si patru, George Orwell, Editura Polirom, 2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top