Copiii au nevoie sa fie respectati.
Dupa ce doamna invatatoare a fost inlocuita cu o alta domna invatatoare, clasa s-a transformat intr-un teren de lupta. Toata lumea (elevi si profesor) lupta pentru suprematie. Cum? Prin tipete – in cea mai mare parte a timpului. Si prin pedepse… pedepsele cele mai aspre putand fi aplicate evident de cea care detine puterea cel putin formal, adica, de doamna.
Era razboi… noua invatatoare era vazuta ca un intrus de catre cei mici, care o astaptau pe doamna lor – si au trecut la atac.
Probabil, doamna nu se astepta la o asa primire – si a trecut si ea la atac..
Asa ca toata lumea a iesit prost. Cei care au deranjat-o s-au ales cu tipete si calificative proaste; doamna – cu durere de cap; copiii cuminti implicati si ei fara voie in acest razboi – deranjati de zgomotul de fundal (macar); iar parintii ingroziti de noul inceput de an si perspectiva care nu se intrevedea prea roz.
Si pentru ca elevii si doamna trebuie sa formeze o echipa iar in acest moment echipa era dezbinata, a aparut comandantul suprem al unitatii – doamna directoare.
Cand esti copil si auzi doamna directoare iti vine sa te ascunzi sub pat. Dar nu si de aceasta data. De aceasta data, copiii au inteles ca ei pot face ceva ca sa fie bine pentru toata lumea. Ca ei sunt importanti. Cum a reusit doamna directoare sa atenueze conflictul? Vorbind frumos.. desi au fost mustrati, copiii au ramas impresionati de doamna. „Dna directoare este draguta!… ne-a spus „Va rog frumos sa iesiti afara!” – „va rog frumos!, iti dai seama?!” – povestea copilul meu, nevenindu-i sa creada ca, cineva mai mare decat el si cu o functie importanta, poate sa ii vorbeasca astfel.
De multe ori, pentru ca ii vedem asa mici, gandim ca forma in care le transmitem mesajele nu conteaza atat de mult. Noi suntem mari, noi stim mai bine, nu stam de fiecare data sa dam explicatii. Dar conteaza atat continutul cat si forma unui mesaj. Forma discutiei i-a imbunat pe copii, faptul ca au simtit ca sunt importanti si ca si ei conteaza la fel de mult ca un adult. Exprimarea frumoasa a dezamorsat bomba.
„Ne-a vorbit frumos si ne-a explicat dragut!” – cu cateva cuvinte frumoase si atitudinea corecta fata de ei, doamna directoare a reasezat lucrurile la locul lor. Cei mici voiau sa arate ca si ei conteaza si cand au vazut ca este asa s-au linistit.
Si mi-am dat seama ca micutii vor si ei respect… ca sa respecte si ei la randul lor pe ceilalti.